ce mi se intampla in timp ce traiesc

cum sa ramanem frumosi

mariusdan — Fri, 06 Mar 2009 12:28:39 +0000

Un studiu a demonstrat ca oamenii care gandesc sau vorbesc de rau alti oameni, iti deformeaza trasaturile fetei si devin urati. Adica rautatea urateste. Si chiar mai mult, gandurile negative induc o stare de nesiguranta organismului, care incet-incat se imbolnaveste, pentru ca devine mai vulnerabil. Adica oamenii rai sunt si urati si bolnavi.

In bloc exista o doamna care este bolnava. Dar si urata pe deasupra. De fapt ea nu era urata, pana cand nu a inceput sa poarte pica familiei mele. Ea divortata, mama casatorita. Copilul ei cam bea si ii raspunde urat, eu o salut pe strada si chiar i-am dat flori anul trecut de 8 martie . plus alte.

Si a aflat acum are si diabet. Imi pare rau pentru ea, insa nu se vrea ajutata.

Daca aveti inceput de ganduri rele, renutati. Respirati adanc si zambiti.

Tu cat poti?

mariusdan — Mon, 19 Jan 2009 20:56:17 +0000

Lucrez intens la calculator in ultimele zile. Adica privesc in monitorul deschis documente in .word, chiar si 6 ore pe zi, incontinuu. Am luat o pauza si brusc, nu recunosc nimic in jur. Scrie la gazeta ca din 30 in 30 de minute trebuie sa incetam activitatea, sa luam o pauza de privit in alta parte , pur si simplu sa ne miscam, bem apa, luam o gustare. Am inceput sa vad conturul verde al literelor, contur care nu era acolo la inceput.

Realizez acum ce efect poate avea calculatorul. Nu imi aduc aminte sa fi mancat , dar am baut un pic de apa. Ma intreb daca masina de scris mecanica mi-ar fi dat atata dependenta.

Hai sa facem o pauza cand lucram, ne jucam sau vizionam un film. Sa bem un pic de apa sau pur si simplu sa ne odihnim privirea. Exact ce am sa fac eu acum. Calculatorul creeaza dependenta. Citeste in schimb o carte, orice carte.

serios.

Ce culoare are orasul?

mariusdan — Sun, 18 Jan 2009 19:57:46 +0000

Locuiesc intr-un oras care iarna devine bicolor. De parca griul si negrul sunt singurele culori permise aici. Troienele de odinioara s-au topit de mult si acum ma bucur de orice fulguiala. Ati observat ca toate masinile sunt gri si albe? Ce murdare devin dupa o zi de plimbat prin oras. Si ati mai observat ca toata lumea poarta haine de inmormantare? Toti se infofolesc in negru, fular negru, geaca neagra si pana si plasele sunt inchise la culoare.

Hai sa ne coloram. Am citit ca purtatul culorilor deschise ne creste pofta de socializat si devenim mai prietenosi!

Data viitoare cand te duci la magazin sa iti cumperi haine, incearca un experiment. In locul puloverului sau fustei de culoare inchisa, incercati ceva mai vesel. Un portocaliu sau turcoaz, un fular in culoare curcubeului sau o palarie rosie. Orice detaliu colorat va face mai interesanti decat banalul negru sau gri. Nu spun ca trebuie sa devenim semafoare, insa o anumita simetrie ne face mai deschisi si ne creste increderea in noi. Iar cei din jur vor observa, veti vedea.

Hai sa dam culoare orasului.

saru’mana pentru masa

mariusdan — Sun, 18 Jan 2009 18:30:13 +0000

Intamplarea a facut sa petrec astazi aproape patru ore intr-un mall, undeva in Bucuresti. Am urcat la etajul destinat restaurantelor, dupa ce am jonglat peste reducerile de la etajul unu si filmele mereu aceleasi de la cinematografe. Langa masa mea s-a asezat o familie numeroasa si galagioasa. Am intrat in jocul lor fara sa vreau si am tras cu ochiul, poate un pic indiscret, la festinul care se arata cu fiecare tava adusa. Dupa vreo douazeci de minute de mancat in tacere, unul dintre copii, dupa ce a terminat de lins degetele si a sorbit ultimul strop de suc din paharul imens, a soptit catre mama lui “ Sarut mana pentru masa”

Ma bucur sa gasesc un strop de educatie intr-un oras in care bunul simt parca a disparut. Ma gandeac de asemenea, daca nu cumva obisnuita mancatul in oras inlocuieste un ritul atat de placut. Acela al prepararii unui pranz in familie si al savurarii lui in intimitatea propriei sufragerii. Cati dintre noi isi mai invita rudele si prietenii si servesc un dejun realizat in casa si nu din semipreparate? Nu comentez calitatea mancarii tip fast food, insa mi-ar placea sa cred ca manacatul rapid a ramas apanajul pauzei de masa si nu un ritual pe care il repetam si in zilele libere.

Asadar, petreceti o Duminica acasa. Pregatiti impreuna cu cei dragi un dejun si impartiti alaturi de el un vin bun si povesti de peste saptamana. Traitul si mancatul rapid il putem amana pana luni, nu credeti?

mariusdan — Fri, 16 Jan 2009 16:11:33 +0000

Vointa.

Ne ingrasam. Prindem cureaua tot mai greu si ne intrebam cum se intampla asta. Viata asta presupus activa ne rapeste linistea unui pranz decent macar. Inteleg asta si de multe ori consider mancatul o activitate optionala in timpul zilei. De aceea ajungem sa mancam seara sau noaptea. Si evident, ne ingrasam. Hai sa facem ceva. Ridica-te, lasa telecomanda sau telefonul de la ureche si iesi la o plimbare. Daca nu poti in timpul saptamani, sunt sigur ca ai doua ore sambata sau duminica.

Lasa ca nu ai timp sau ca asa esti tu genetic. Misca-te mai mult, urca pe scari si ia-ti un sanwich cu tine la pranz. Colegii or sa te invidieze. Mancarea de la colt nu e la fel de buna. Si iesi si un pic mai ieftin.

Hai sa te vad.

mirosul de ciocolata de casa.

mariusdan — Fri, 16 Jan 2009 15:54:27 +0000

Iti amintesti cand facea mama ciocolata de casa?

Amesteca ea acolo, nu stiu ce si iesea crema ceea fierbinte pe care apoi o punea la racit pe geam. Si nu ma puteam abtine si deschideam geamul si ma frigeam. Dar era al naibi de buna. Si cand aveam prin casa, puneam niste alune pisate si era deja lux. Nu ajungea niciodata sa se intareasca, nici macar sa se raceasca. Acum cateva zile am mirosit in bloc la mine ceva asemanator. Dar mi-a fost rusine sa bat la usa si sa cer. Vezi, am crescut mare. Voi afla reteta si am sa o impartasesc.

Du-te vino

mariusdan — Fri, 16 Jan 2009 15:23:35 +0000

Exercitiu.

Daca ai masina si mergi in fiecare zi la serviciu cu ea, fa un mic experiment. Gaseste o zi cand e frumos afara si pleaca mai devreme cu 20 de minute. Fara masina, evident. Pietonul din tine se va obisnui cu soferii din trafic, cu masinile parcate mereu parca in calea ta si nu in ultimul rand or sa iti surada in urechi claxoanele. Asa, ca sa intelegi ce inseamna viata de pe trotuar. Ca sa fiu mai exact, de pe carosabil, pentru ca trotuarele sunt pline, ai ghicit, de masini. Poate ca astfel cand vei reveni in masinuta ta si iti vei pune centura, iti vei aminti ca nu esti singur pe strada.

Si daca nu ai masina si mergi pe jos la serviciu / scoala/ aiurea , nu iti recomand sa te urci la volan. Vei constata ca pietonii au devenit nesuferiti . Se strecoara printre masini, apar de nicaieri si mai ales, se misca mai repede decat tine.

Motive.

mariusdan — Tue, 04 Dec 2007 20:34:02 +0000

Am decis sa scriu dintr un motiv mai mult algocalmin. Am inteles ca scrisul calmeaza. Si te ajuta sa iti pui in ordine gandurile, sa ti stabilesti prioritatile si intr-un final, daca ai noroc, sa te regasesti. Si firesc, ce farmec ar avea scrisul daca nu ar fi spectatorii, care sa mai posteze cate un ‘ comment’. Asadar, bine ai venit in mintea mea. Nu complet deschisa, nici macar complet lucida insa cel putin un pic mai citibila.