Intamplarea a facut sa petrec astazi aproape patru ore intr-un mall, undeva in Bucuresti. Am urcat la etajul destinat restaurantelor, dupa ce am jonglat peste reducerile de la etajul unu si filmele mereu aceleasi de la cinematografe. Langa masa mea s-a asezat o familie numeroasa si galagioasa. Am intrat in jocul lor fara sa vreau si am tras cu ochiul, poate un pic indiscret, la festinul care se arata cu fiecare tava adusa. Dupa vreo douazeci de minute de mancat in tacere, unul dintre copii, dupa ce a terminat de lins degetele si a sorbit ultimul strop de suc din paharul imens, a soptit catre mama lui “ Sarut mana pentru masa”
Ma bucur sa gasesc un strop de educatie intr-un oras in care bunul simt parca a disparut. Ma gandeac de asemenea, daca nu cumva obisnuita mancatul in oras inlocuieste un ritul atat de placut. Acela al prepararii unui pranz in familie si al savurarii lui in intimitatea propriei sufragerii. Cati dintre noi isi mai invita rudele si prietenii si servesc un dejun realizat in casa si nu din semipreparate? Nu comentez calitatea mancarii tip fast food, insa mi-ar placea sa cred ca manacatul rapid a ramas apanajul pauzei de masa si nu un ritual pe care il repetam si in zilele libere.
Asadar, petreceti o Duminica acasa. Pregatiti impreuna cu cei dragi un dejun si impartiti alaturi de el un vin bun si povesti de peste saptamana. Traitul si mancatul rapid il putem amana pana luni, nu credeti?
